vineri, 3 aprilie 2009

sâmbătă, 14 martie 2009

Leapsa

Dacă aş putea, ce aş vrea să fiu.... :

O floare : trandafir

Un anotimp : vara

O culoare : albastru

Un animal : delfin

Un obiect vestimentar : pulover

O piesă de mobilier : fotoliu

O melodie : aici nu ma pot opri la una :)

Un vers : la fel si aici

Un obiect : hmm...

Un instrument muzical : vioara

Un copac : stejar

Un oraş : Sibiu

O persoană publică : m. r. ungureanu?

O carte : Shogun

Un fel de mâncare : gulas

Un supererou : James Bond :)

Un fenomen al naturii : vant

O maşină : aston martin

Un fruc : pepene

O parte a corpului : mana

Un film : Stapanul inelelor

vineri, 13 martie 2009

Stupid. Prejudecați. Femei.

Dupa câteva postări despre Japonia e timpul sa revenim pe meleagurile mioritice. Si trebuie sa ma leg iarăși de femeile noastre, asta nu pentru ca as fi misogin ci pentru ca e foarte greu sa trăiești într-o țară plina de prejudecați. Bineînțeles și bărbații romani sunt plini de prejudecați dar eu ma ocup acum de cealaltă parte. Acuma femeile nu o sa recunoască niciodată ceva ce nu le face cinste, deși excepții am întâlnit și poate o sa vi le recomand și vouă pentru ca sunt excelente articolele lor,unele înțelegeau perfect bărbații deși invers e imposibil. Faptul ca poți întâlni astfel de femei e un adevărat motiv de sărbătoare. N-as vrea sa arat pe nimeni cu degetul pentru ca nu ne naștem bărbați sau femei ci devenim bărbați sau femei. Da nu vreau sa intru în discuții mai amănunțite pentru ca lucrurile sunt mult mai profunde. Asa ca am mi-am adus aminte de câteva cuvinte pe care ori de câte ori le aud... îmi arata cu cine am de a face :D. Si încep(ordinea nu e importanta):
- "ma îmbrac cum vreau eu" Toți ne îmbrăcam cum vrem noi bineînțeles dar nu-mi spune ca iți face plăcere sau e foarte comod sa umbli pe vârfuri din cauza toacelor de nu știu câți cm, sa porți jeansi atât de strâmți ca nu te poți apleca fără sa plesnească, sa te încorsetezi de abia poți respira sau sa umbli aproape goala și sa ai și o ața în fund. Pentru ca asa vrei... nu?
- "vreau o relație serioasa" draga mea...și eu vreau o relație serioasa da nu crezi ca trebuie sa vedem dacă ne potrivim din toate punctele de vedere? putem sta 2 ani împreuna dar dacă în ziua cu pricina vedem ca la capitolul asta suntem complet diferiți? cât de serioasa a fost și va fi relația?
- "nu mai ești cel de care m-am îndrăgostit" ca-n reclama nu? :)
- "nu sunt sigura ca te iubesc" nu înțeleg și ma îndoiesc ca poate vreun bărbat sa înțeleagă vreodată asta da cu siguranța toți trecem prin asa ceva chiar dacă nu aflam niciodată. și dacă-i dai timp sa își limpezească gândurile încețoșate ai pierdut. poate ești rațional și ți se pare de bun simt o asemenea măsura însa când nu mai e lângă tine gândurile i se limpezesc subit. și e regula asta!
- "bărbații sunt porci" e vina noastră ca ai crescut cu povesti cu făt Frumos și Ileana Cosanzeana? îmi pare rău pentru tine ai locuit doar în castele și ai fost mereu o prințesa. realitatea e alta și nu o înțelegi ba mai mult e un soc când vezi ca făt frumos se poate supară pe tine și iți poate spune vreo doua sau chiar sa iți ceara ceva sau sa se comporte altcumva decât ești tu capabila sa iți imaginezi.Trezește-te! Nici tu nu ești foarte departe de noi!
- "vreau sa iți acord o șansa" draga mea te crezi un premiu? nu e jignitor pentru tine în primul rând ceea ce spui? cine te crezi de fapt? cu alte cuvinte se pare ca tu nu prea alegi ci te oferi. poate.... ne acordam o șansă!
- "am crezut ca tu ești diferit" pai de ce sa fiu? ca trupul(chiar dacă ești ființa spirituala totusi ai și asa ceva) tău sa iți reamintească niște instincte și sa îmi spui după aia ca nu sunt bărbatul la care visezi? de ce efortul asta trebuie sa cada numai asupra mea? de ce sa nu fi tu diferita?

visezi

vineri, 6 martie 2009

Băuturi japoneze

Click pe titlu!

joi, 5 martie 2009

Sex terapeutic

"Femeile nipone ajung la abstinenta sexuala, unele fiind inca virgine la citiva ani de la casatorie
Din ce in ce mai multe femei maritate din Japonia se pling ca nu au facut sex de mult timp, iar unele sint inca virgine la citiva ani de la cununie, releva cotidianul "Asahi Shimbun". Casatoriile fara sex sint doar unul dintre motivele dezastrului demografic din Japonia. In 2003, rata natalitatii a fost de doar 1,29%, iar populatia actuala - 128 de milioane - va scadea pina in 2050 la 100 de milioane de locuitori.

Ca multe alte femei din Japonia, Junko s-a casatorit dupa ce a implinit 30 de ani. Impreuna cu sotul ei, care are un loc de munca foarte bun la o mare firma nipona, si-au facut planuri sa isi cumpere o casa, sa puna deoparte niste bani si sa intemeieze o familie. Dupa 15 ani, Junko nu are inca nici un copil si nu pentru ca unul dintre ei ar fi steril, ci pentru ca pur si simplu nu au facut niciodata dragoste.

Un sondaj realizat pe un esantion de 600 de femei a aratat ca 26% din ele nu facusera sex cu sotul lor in ultimele 12 luni. In ultimii zece ani, rata divorturilor s-a dublat, iar numarul femeilor care motiveaza inactivitatea sexuala creste ingrijorator. "Sintem mai mult colegi de camera decit un cuplu casatorit", spune un barbat de 31 de ani, care recunoaste ca nu a mai facut sex cu sotia lui de circa doi ani.

Peste 200 de astfel de femei se prezinta anual la clinica infiintata special pentru astfel de situatii de Kim Myong-gan, in Tokyo. "Femeile care vin la clinica mea isi iubesc sotii si nu vor sa divorteze. Problema este ca acestia si-au pierdut interesul pentru sex sau nu au vrut sex inca de la inceput. Multi barbati se gindesc la neveste ca la un substitut al propriei mame, nu ca la o femeie cu nevoi emotionale si sexuale", explica el.

Solutia pe termen scurt pe care o ofera Kim este neconventionala, dar acceptata de majoritatea femeilor. Dupa mai multe sedinte de terapie pentru care trebuie sa plateasca 6.800 de dolari, doamnele isi pot alege un barbat, pe baza fotografiilor din baza de date a clinicii, cu care sa se intilneasca si, eventual, sa faca sex. "Nu are nimic in comun cu prostitutia masculina. Barbatii se ofera voluntar si platesc jumatate din nota de plata la restaurant si hotel. Este perfect legal", se apara Kim, adaugind ca, in acest fel, salveaza sute de femei anual de la depresie sau chiar sinucidere.

"Barbatii au cariera lor, traiesc mai mult la locul de munca. Nici nu se gindesc ca este o problema daca nu fac sex cu nevestele. Au pornografia si industria sexului ca sa isi satisfaca nevoile, dar femeile nu au unde sa se duca. Doar sufera in tacere", explica Kim."

Ca orice barbat, ma intreb cum poti sa faci depresie din cauza asta? Sigur ca te comporti putin diferit dar depresie???

marți, 3 martie 2009

luni, 2 martie 2009

Educația sexuală în Japonia

Va las pe voi sa ghiciți ce sunt biluțele alea colorate și amuzante :D


duminică, 1 martie 2009

sâmbătă, 28 februarie 2009

Legenda celor 47 de ronini

Legenda celor 47 de samurai a fost si mai este încă, subiectul multor poeme, carți, cântece, piese de teatru sau filme datorita sentimentului puternic de loialitate pe care ni-l transmite, fiind un simbol din acest punct de vedere pentru cultura japoneza. Aceasta legenda este strâns legata de Ichiriki Ochaya (casa de chanoyu unde gheișele încă păstrează ritualurile vremurilor demult apuse, nealterate). Sunt mai multe variante. Cea mai populara este Chusingura, cu siguranța cea mai apropiata de adevăr.

Aceasta legenda este una adevarata. Acțiunea se petrece in anii 1701 , în timpul shogunului Tokugava Tsunayoshi, al patrulea fiu al lui Tokugawa Iemitsu și stra-stranepotul marelui Tokugawa Ieyasu.

Tokugawa Tsunayoshi devine shogun la vârsta de 21 de ani, imediat ce fratele sau mai mare Ietsuna moare.Fiind o fire și un caracter întreprinzător și hotărât, Japonia cunoaște în perioada cât acesta este shogun, o foarte mare dezvoltare, consolidând puternic legătura dintre daymio și samurai, ocupându-se atent de dezvoltarea artelor.Perioada mai este cunoscuta sub numele de Genroku, în care s-a pus totodată un mare accent pe dezvoltarea urbana, societate care inflorește sub conducerea lui. De asemenea, fire excentrica, incurajează dezvoltarea unei linii filozofice cu adânci implicații sociale neo-confucianismul, care pe undeva va da un nou sens “violentei” si caracterului adevăratului samurai.

In acea perioada, tradiția era ca, shogunul, sa trimită imparatului (care locuia la Kyoto), cu ocazia Anului Nou, daruri, manifestându-și astfel respectul fata de familia imperiala cu toate ca împăratul era doar o autoritate figurativa. In același timp împăratul își manifesta respectul fata de munca shogunului odată cu venirea primăverii când acest act de considerație și de curtoazie era întors, shogunul primind și el la rândul sau considerația cuvenita de la împărat.

clip_image003In primăvara anului 1701 Tokugawa Tsunayoshi a însărcinat doi tineri daimyo, Asano Naganori din provincia Harima, castelul Ako si Date Munehare din provincia Sendai sa găzduiască vizita împăratului pentru îndeplinirea acestei ceremonii.Având temeri în ceea ce privește experiența acestor tineri daymio în a organiza manifestări de acest rang (o cât de mica abatere de la regulile ceremonialului putând avea puternice repercusiuni politice) l-a numit pe Kira Yoshinaka in calitate de senior daymio ca asistent oficial și maestru de ceremonii in organizarea acestui eveniment.

Kira Yoshinaka, caracter corupt si arogant se supară pe Asano , acuzându-l pe acesta ca nu-i arata suficient respect, criticându-l ca ar fi zgârcit și ca ar trebui răsplătit cu daruri mult mai multe și mai de preț pentru munca de asistent pe care a prestat-o cu ocazia organizării ceremoniei.

De menționat faptul ca bushido militează pentru nonatasamentul fata de lucruri materiale, cadouri și posesiuni scumpe.Cum l-a tratat Kira pe Date Munehare nu este consemnat, în schimb după multe calomnii aduse lui Asano și umilirea numelui sau in public timp de doua luni, acesta nu a mai suportat. Fiind în joc numele și demnitatea sa, a clanului și al familiei sale, și în data de 14 martie, la o alta avalanșa de critici din partea lui Kira, aflându-se in public, în interiorul castelului (în foto alăturat statuia reprezinta locul unde Asano l-a atacat pe Kira) din Edo pe culoarul Matsu-no-o-roka Honmaru, Asano scoate sabia și îl rânește superficial pe bătrânul arogant nereușit sa-l omoare fiind despărțiți rapid de gărzile de la castel. Era conștient de faptul ca acesta era un gest necugetat dar onoarea și demnitatea familiei și numelui sau erau mult mai importante.

Pentru shogunul Tokugawa Tsunayoshi, acest incident era intolerabil.Sa scoți și sa folosești sabia în castelul Edo era inadmisibil. Chiar shogunul era cel care a introdus aceasta regula si acum era fata în fata cu situația de a lua o decizie definitiva conform legii, împotriva unui foarte apropiat om de al sau,Asano.

Aceasta era o ofensa capitala.Decizia trebuia sa fie data imediat: Asano trebuia sa se sinucidă(seppuku) sau sa fie executat prin decapitare daca nu accepta hotatarea deja luată.

Kira nu a primit însa nici o pedeapsa și după ce și-a vindecat rana a continuat sa servească shogunul din aceeași poziție.

Un tânăr samurai aflat în slujba lui Asano, a fost trimis la castelul acestuia din Harima sa transmită teribila veste: moartea lui Asano. Conform legii dacă un daymio murea prin seppuku atunci domeniile, castelul și toate proprietățile erau confiscate. Asano avea în slujba sa 321 de samurai, toți pasibili sa-și piardă stăpânul și dreptul de a mai servi pe acel domeniu, trebuind sa părăsească casele și proprietatea, plus rușinea de a deveni samurai fără stăpân-ronini ceea ce însemna a fi ținta oprobriului și disprețului întregii societăți. Viata unui ronin nu avea nici un sens nici un scop. Consilierul șef și cel mai bătrân dintre samuraii lui Asano era Oishi Kuranosuke. Supărat fiind pe modul las de a proceda și pentru faptul ca acest Kira nu a primit nici o pedeapsa, conștient totodată de urmările și consecințele care decurg automat prin pierderea stăpânului, Oishi încearcă sa pună la cale un plan, de ai cere o favoare shogunului.

Planul lui Oishi era de a încerca sa evite dezonorarea familiei lui Asano si implicit a celor 321 de samurai. Dorea sa-I ceara shogunului sa accepte numirea lui Asano Daigaku (fratele cel mic al lui Naganori) ca și cap al familiei cu rang de daymio.

Acest plan a eșuat in parte atunci când 60 din cei 321 de samurai nu au fost de acord cu cererea către shogun și au stabilit ca este mai onorabil pentru toata lumea sa respecte legea (si in cazul de fata proprietatile si castelul trebuiau sa revină shogunului prin lege) mai ales ca Asano Daigaku însuși trimite o scrisoare lui Oishi prin care ii cere acestuia sa accepte realitatea și sa predea persoanei care va reprezenta shogunul, castelul si sa nu murdărească numele și onoarea lui Asano Naganori prin gesturile lui necugetate și bineînțeles sa se supună legii.

Înainte de a părăsi castelul, Oishi împreuna cu alți 59 de samurai fac un pact prin care pun la cale un plan de a-și răzbuna stăpânul și de a-și recâștiga onoarea.

Aici intervine în aceasta legenda Ichiriki Ochaya. Știind ca vor fi bănuiți de complot (Kira s-a asigurat din acest punct de vedere și a tras sfori pe lângă shogun pentru ca Asano Daigaku sa fie arestat si obligat sa nu-si părăsească locuința tocmai pentru a evita eventualele acte de răzbunare) Oishi împreuna cu cei 59 de samurai se despart apucând fiecare în direcții diferite.

Oishi a venit în Kyoto.Își câștiga în foarte scurt timp o reputație de împătimit al jocurilor de noroc și de bețiv. Petrece foarte multe nopți la Ichiriki Ochaya bucurându-se de frumusețea femeilor a vinului și a cântecelor. Pentru a da cât mai multa credibilitate “decăderii” sale pe scara sociala, ajunge pana acolo încât divorțează de soție și i-și părăsește unul dintre cei doi fii tocmai pentru a întări convingerea lui Kira ca Oichi nu mai reprezinta nici un pericol.Dupa divorț îl ia totusi sub tutela sa pe fiul cel mare Chikara. Partenerilor lui de petrecere le plăcea aceasta situație transmițând rapoarte către Kira prin care arătau ca Oichi nu reprezinta un potențial pericol și ca răzbunarea daymio-ului sau pare a nu -l preocupa absolut deloc.

Legenda mai spune ca într-o zi Oichi era atât de “beat” încât voia sa doarmă pe strada. Toți cei care-l cunoșteau și care treceau pe acolo bineînțeles râdeau și se bucurau de nenorocirea și decăderea acestuia știindu-l ca pe un fost mare samurai. Dar unu bărbat din Satsuma care a fost samurai in slujba lui Asano, trecând pe acolo l-a scuipat și la lovit cu piciorul pe cel care mai acum un an era modelul sau în viata și mentorul în arte martiale.

clip_image005Totodată rapoarte despre ceilalți ronini ii erau aduse la cunostința lui Kira precum ca ar fi care mai de care ocupați cu activități care nu erau demne de numele de samurai, unii devenind comercianți sau vânzători ambulanți pe străzi (casta disprețuita de către ronini, nemaivorbind de către samurai) alții înecându-și “tristețea lucrurilor”(precum spunea Takuan Zenshi) în sake și în vin sau în alte insignifiante activități. Cert este ca toate rapoartele primite de Kira îl linișteau din punctul de vedere al intenției de a fi ținta unui complot din partea acestora. Aceasta doar pentru ca Oichi se îmbătase și permitea altora sa rada de el și sa-l scuipe.

In timp, Kira sa mai liniștit și chiar a început sa-și părăsească castelul din ce în ce mai des.In acest timp Oichi împreuna cu ceilalți ronini strângeau informații despre Kira, despre obiceiurile pe care le avea acesta, despre planurile rezidentei sale oficiale (yashiki), despre locurile pe care acesta le frecventa etc. Adunând suficiente date, acesta stabilește ca 46 dintre oamenii săi vor participa la atacul prin care vor răzbuna numele lui Asano Naganori.

Unul cațe unul aceștia sosesc la Edo fără sa atragă atenția.In seara de 14 decembrie 1702, pe când afara ningea, cei 47 de ronini ataca reședința lui Kira știind ca acesta găzduia în acea seara o ceremonie a ceaiului.

O teribila lupta pe viata și pe moarte s-a dat afara în curtea reședinței lui Kira intre cei 47 de ronini si samuraii aflați în slujba lui Kira. La semnalul stabilit, reședința lui Kira a fost atacat din doua parți, un grup prin poarta din spate condus chiar de fiul lui Oichi și un grup prin poarta din fata condus chiar de acesta. Se spune ca lupta a durat timp de o ora și jumătate (timp în care nu a intervenit nimeni din afara). Toți samuraii aflați în slujba lui Kira au fost fie omorați fie capturați. Nici unul dintre ronini nu a fost omorât. Kira era de negasit. Toți credeau ca în cele din urma Kira a scăpat. Însa controlând patul acestuia Oichi și-a dat seama ca este încă cald și acesta nu l-a părăsit de prea mult timp.Fiecare centimetru al reședinței sale a fost cercetat pana ce acesta a fost găsit ascuns într-o toaleta din afara clădirii în curte. Tarat in curtea din fata reședinței I s-a acordat privilegiul de a-și face seppuku. Când a refuzat acest privilegiu atunci a fost decapitat chiar cu sabia lui Asano. Apoi toți cei 47 de ronini s-au deplasat la Sengaku-ji, locul unde era mormântul lui Asano și au așezat capul lui Kira în fata mormântului.

A ucide un oficial de la curte, chiar dacă era din răzbunare, era un act care se pedepsea cu moartea prin executare(decapitare)

Oichi (foto alăturat statuie) și camarazii săi cunoșteau acest lucru și bineînțeles știau ce-I așteaptă. Chiar și asa, conștienți fiind, Oichi a trimis 2 ronini după magistratul de curtea shogunului. Toți așteptau sa fie arestați în cimitirul Sengaku-ji, în jurul mormântului lui Asano, împăcați cu ceia ce au făcut și liniștiți.

Hotărârea pe care Tokugawa Tsunayoshi trebuia sa o ia era de la sine de înțeles.Pe de o parte shogunul aprecia adâncul respect si loialitatea pe care roninii și-au manifestat-o fata de daimyo lor și simpatiza acest gest prin convingerile sale neo-confucianiste. Pe de alta parte el trebuia sa ia o hotărâre care sa nu fie influențată de conflictul dintre Asano si Kira dar mai ales de simpatia și convingerile locuitorilor din Harima si din Kyoto.Toți ceilalți, din toata Japonia și mai ales oficialii de la curtea sa, cereau aplicarea legii, simpatizând și apreciind totodată devotamentul acestor 47 de ronini fata de daimyo Asano Naganori. Aceștia trebuiau executați ca și criminalii de rând. Asa spunea legea. A nu aplica legea era din partea shogunului Tokugawa Tsunayoshi un act de slăbiciune.

clip_image006Decizia finala a shogunului reflecta profundele principii ale codului bushido. Înfruntând furia si supărarea celor care doreau executarea acestora ca și criminali, acesta ordona lui Oishi si altor 45 de ronini sa-și facă seppuku. Le permite sa moara cu onoare, ca niște samurai și nu sa fie executați. Conform legii trebuiau pedepsiți dar devotamentul și loialitatea acestora trebuiau apreciate cum se cuvine.

In 4 grupuri separate, 46 de ronini și-au luat viata simultan in data de 4 februarie 1703 sub supravegherea a 4 daimyo. Numai unui singur ronin din cei 47, i s-a îngăduit sa traiască. Acesta era cel mai tânăr din tot grupul, același care a fost însărcinat sa duca vestea morții lui Asano la Harima. Acesta a trăit pana l vârsta de 78 de ani fiind în cele din urma înmormântat lingă camarazii săi. Cei 46 de colegi ai acestuia au murit chiar lingă mormântul lui Asano Naganori, în cimitirul templului Sengaku-ji (foto de mai sus) unde au și fost înmormântați.

In foarte scurt timp aceasta întâmplare a devenit o legenda foarte binecunoscuta iar mormântul acestor samurai din templul Sengaku-ji a devenit loc de pelerinaj și reculegere pentru foarte mulți. Bineînțeles la mormântul lui Oichi a venit și bărbatul din Satsuma care l-a scuipat si lovit pe când era căzut în strada crezând ca nu era un adevărat samurai.Acum înțelesese devotamentul și sacrificiul acestuia (o alta varianta a legendei spune ca si acesta si-a facut sepuku în fata mormântului lui Oichi și a fost îngropat în același loc).

In cea mai mare camera din Ichiriki Ochaya se afla un sanctuar mic cu cei 47 de ronini in miniatura.

vineri, 27 februarie 2009

joi, 26 februarie 2009

Atenție în bucătărie!

Cum în casă se produc cele mai multe accidente ar trebui sa fim mult mai atenți în ceea ce facem. E o scurta lecție care ne învață ce se poate întâmpla dacă nu cunoaștem niște lucruri și dacă ne panicăm sau ne grăbim să acționăm.

miercuri, 25 februarie 2009

marți, 24 februarie 2009

Să moară dușmanii!

Mi-e imposibil sa nu zâmbesc ori de câte ori aud asta numai ca nu o fac întotdeauna cu plăcere. Ma amuza naivitatea celor cu dușmani însa dacă stai sa te gândești mai bine iți dai seama ca astfel de afirmații sunt tratate la modul cel mai serios de către cei de care vorbesc. Cred atât de mult în ele, mai bine zis în dușmani încât viata le e modelata ca atare. E adevărat, exista simpatii și antipatii la orice nivel, dar de aici pana la dușmani cred ca e cale lunga. Si se pare ca ei exista numai în Romanica... Sincer nu am auzit la alții sa se vorbească despre dușmănie cum se vorbește la noi. Acum în toata lumea exista competiție exista lupta și implicit adversari... dar de aici pana la cuvântul asta mai bine zis la starea asta de spirit mai e mult. Si asta ne demonstrează ce viziune manelistica asupra vieții avem din păcate. Si e atât de întipărita în conștiința poporului nostru încât chiar și la nivele mai ridicate exista, la oameni care au totuși o pregătire, niște ani de studii și inteligenta.

luni, 16 februarie 2009

Fetelor ne omorati!

Chiar asa e. Si la propriu încă. Ca tot am vorbit de frumusețe fizica, mi-am amintit de un studiu citit pe net, care făcea o legătura intre cauzele mortalității la bărbați și societatea noastră cu tot ceea ce înseamnă ea. Nu am mai găsit linkul, ca dacă-l găseam vi-l arătam, dar îmi mai aduc aminte concluziile acestui studiu. S-au comparat cauzele mortalității masculine în lumea occidentala, a se citi societate, cu care ne asemănam și noi, și lumea islamica. Daca pentru vestici afecțiunile la prostata sunt pe primul sau al doilea loc, la musulmani acestea ocupa un loc codaș. Si atunci a apărut logica întrebare, de ce? Psihologii susțin ca găsit răspunsul și arata cu degetul spre femei. Si explica faptul ca femeile occidentale, adică din lumea libera :), independente și egale bărbatului adopta o ținuta foarte provocatoare, și își etalează toate părțile, ceea ce conduce la frustrare reprezentanții sexului puternic, cu efecte directe asupra vieții sexuale. Adica impotenta. Iar de aici încep afecțiunile de care vorbeam. Bărbații din lumea musulmana unde femeile au alt statut și sunt acoperite din cap pana în picioare cu val se pare ca sunt mai fericiți și trăiesc mai mult. Uite cum organizarea sociala da naștere la boli!

duminică, 15 februarie 2009

Nu pot sa dau comentarii!

Nu știu ce are calculatorul meu. Parca a înnebunit. Nu ma lasă sa comentez la cei mai mulți pe care-i urmăresc. Nu-mi încarcă literele alea, codul ala împotriva comenturilor spam, cred ca asa le zice. Nu-i un limbaj tocmai tehnic :D, recunosc, dar e foarte frustrant. Parca sunt într-o camera antifonata. Help!

sâmbătă, 14 februarie 2009

14 feb

Să vorbești de rău extraordinara zi a iubirii? Care bărbat și-ar permite o asemenea blasfemie, cine ar avea curaj sa spună astfel de lucruri? Nici măcar un bărbat singur nu ar face-o... Sa te ferească Dumnezeu sa faci cadoul nepotrivit sau sa uiți de el. In primul caz o sa gandeasca "asta crede el despre mine?" iar în al doilea caz ești terminat. Lavnia Stefan avea dreptate, greul cade pe noi, și ne pune sa ne imaginam discuția intre prietene legat de cadourile de ziua îndrăgostiților. Ele nu iartă! 14 feb ar trebui tratat mult mai pe larg dar risc o eticheta cu regnul animal! :) Oare cine e de vina pentru ziua asta? :D Sa nu uit de cei care spun ca ziua îndrăgostiților pentru ei e în fiecare zi... really? Mi se pare un examen prost pentru îndrăgostiți și cred ca e mai ușor sa întâmpini singur ziua asta decât în doi. Pana la urma "singurătatea nu e cea mai rea când ești singur, ci când ești un prost tovarăș pentru tine însuti".

vineri, 13 februarie 2009

Frumusete

Întotdeauna noțiunea de frumusețe este prin excelenta subiectiva! Nu e frumos ce e frumos e frumos ce-mi place mie! Asta o spunem toți. Dar când vorbim de frumusețe fizica lucrurile se complica foarte mult pentru ca nu înțelegem cum e construita și cum gândește cealaltă jumătate. Adăugând și unele frustrări și tipare pe care ni le ofera societatea prin educația pe care o primim nu mai e mult pana la defulări de genul "men are pigs". La capitolul dragoste nu prea exista bariere pentru femei datorita enormei doze de subiectivitate a sexului frumos, însă trebuie sa recunoaștem ca fata de bărbați, care parca sunt condiționați și impulsionați de anumite trăsături fizice :D, femeile sunt superioare. Ele se pot îndrăgosti și te pot iubi chiar dacă nu ești un Brad Pitt și asta pentru ca le place felul tău de a fi, personalitatea ta, te iubesc pentru ca ești tu! Sa nu credeți ca bărbații nu pot face asta... poate nu la nivelul la care reușesc femeile dar totuși reușesc. Însa aici apar foarte multe derapaje ca sa le zic asa și nu pentru ca nu putem iubi ci pentru felul în care suntem construiți. O femeie, fizic frumoasa, va face întotdeauna un bărbat sa întoarcă privirea după ea... Pur și simplu nu putem lupta împotriva noastră. Dar cum se simte o femeie frumoasa? Ne gândim noi vreodată ce e în sufletul ei? Daca o deranjează astfel de priviri și atenții atât de vulgare? Dar cum o vad alte femei? Si la ultima întrebare noi bărbații avem doar o idee vaga, de suprafața în ceea ce privește relațiile dintre femei. Nu avem ochi pentru asta dar ne imaginam și nu suntem deloc incantați. Spun toate astea pentru ca nu am crezut ca frumusețea poate fi un handicap și pentru ca astăzi am aflat un suflet curat.

miercuri, 11 februarie 2009

Robota? Niet!

Nu va apucati de munca! Ascultati sfatul asta foarte bine mai ales cei care sunteti studenti. Stiu o sa imi vorbiti de experienta, de bani etc etc... Daca o sa aduceti astfel de argumente eu o sa contraatac cu magia tineretii si farmecul copilariei. Amanati cat mai mult asta pentru ca IT S NO LIFE AFTER WORK! Asta e valabil mai ales intr-un oras mare...ca Bucurestiul, de exemplu :), unde nu mai ai timp de nimic. Distantele foarte mari de aici inseamna o groaza de timp pierdut. Ti-e si groaza sa calculezi cate ore ai stat in metrou sau autobuz, trafic, intr-o luna daramite in cativa ani. Un loc de munca la cea mai frumoasa varsta e o adevarata inchisoare poate chiar un cimitir al tineretii. Asa ca daca mama si tata pot sa iti mai dea niste bani, accepta si nu avea remuscari pentru ca ei ti-i dau tocmai pentru ca gandesc cam ca si mine. Si eu vroiam banii mei, munca mea... dar dupa ce termini facultatea si intri in productie nu mai ai cale de intoarcere, si zi de zi timp de 30 de ani... Pana la urma vreau doar sa zic ca anumite varste trebuie traite la timpul lor! :D
p.s. nu mai pot da comentarii de pe calc meu la multi dintre voi :( da sa stiti ca va urmaresc!

duminică, 8 februarie 2009

marți, 3 februarie 2009

Back!

M-am intors la Bucuresti. Sunt de vreo 2 zile pe aici si de data asta m-am adaptat mult mai usor... de fapt corect ar fi mai repede :D Dar oare chiar m-am intors? Chiar aveam nevoie sa revin aici? Nu vreau sa mai ridic intrebari retorice in postul asta si nici intrebari existentiale pentru ca sunt fericit, fara sa am macar motive... :) Nu pot sa ma abtin sa nu zic ceva de orasu asta asa ca macar de gara de nord sa ma leg putin... Da nu mai bine nu...ar fugi de mine clipele astea frumoase.