sâmbătă, 25 aprilie 2009

Acasă

Din păcate ma aflu și eu, printre cei mai mulți de altfel, care nu știu unde le e casa sau care nu mai știu unde sa spună... acasă. Povestea nu e asa complicata însa sentimentele sunt, dacă stai sa te gândești de ce nu sunt lucrurile atât de clare pe cât ar trebui. In fond acasă e ...acasă! Drama începe pe la vreo 19 ani când pleci de acasă locul în care ai copilărit, locul în care ai crescut și te-ai format. Dar pentru tine nu e nimic rău în asta. Tu abia aștepți sa pleci sa descoperi oameni, locuri, distracții...sa experimentezi. Pentru tine e o evoluție! Asa am plecat si eu... mi-am luat viitorul în mâini dar fără sa îmi dau seama ce drama se afla se afla în spatele acestui parcurs. Am conștientizat-o abia la la prima întoarcere, la primul pas înapoi în micuța gara din orășelul meu. Atunci am simțit un adevărat cutremur în sufletul meu. Lumea mea dispăruse și nu mai regăseam nimic din ceea ce a fost! Ma reîntorceam de fapt la amintiri pentru ca altceva nu mai exista. Acasă asa cum îl știam... mai era doar în sufletul meu...

5 comentarii:

nakudo spunea...

superb si sincer

Adina spunea...

true:(!si parca nicaieri nu mai este pana la urma acasa!!

Anonim spunea...

Cata dreptate ai...

PACO spunea...

daca vrei intra si la mine pe blog

nakudo spunea...

m-am intors..vine.si japoneza..scuze imi picase calculatorul..