"Femei in lupta"

Am gasit niste articole tare faine pe net. Sunt scrise de un tip si tin sa fac precizarea, ca e misogin doar in masura in care suntem toti misogini! :)
"Doamnelor si domnilor, a inceput sezonul periculos. Va recomand sa va inchideti in case, sa va faceti provizii serioase de bere, chipsuri si filme porno. Eu unul am fost acolo, afara, in jungla si de-abia am scapat cu viata
. Dati-mi voie sa fiu corespondentul dumneavoastra, cel care a trecut de “the thin redline” si care s-a intors viu, pentru a relata si pentru a va avertiza. Duminica am fost nevoit sa pun piciorul intr-unul din templele in care femeile se inchina in zilele noastre. Nu n-am fost la biserica, nici la moschee. Am fost la mall sa cumpar un cadou.

Semnele rele au inceput sa apara de pe drum. Surprinzator de multe masini incarcate cu femele. Femelele aveau ochii larg deschisi si narile umflate. Amusinau vanatul, simteau apropierea prazii. Temerar, sau poate doar inconstient, am ignorat semnalele. Si parca si natura tinea sa ma avertizeze ca ceva bolnav, ceva profund in neregula e pe cale sa se intample. O catastrofa. Un cataclism. Un dezastru. Un fior incepuse sa-mi dea tarcoale, dar nu i-am acordat prea multa importanta.

Parchez, dau sa intru. Chiar de la usa, sunt impins intr-o parte de o turma pe tocuri, cu chestii roz in urechi si sclipici pe fata. Turma era deosebit de zgomotoasa, cuvintele (sau doar ceva asemanator cuvintelor) erau ininteligibile. Reusesc in cele din urma, cu parul usor valvoi si cu un tenis smuls din picior sa intru. Imi recuperez tenisul (turtit de un elefant) si o iau pe un bulevard de magazine
la intamplare. Incerc, intre timp, sa reperez cea mai apropiata iesire spre care sa o zbughesc in cazul in care viata imi este pusa in pericol.

Cand ajung in dreptul primelor magazine, cuvintele scrise mare pe vitrine, in diferite culori si luminite, imi produc o revelatie: sunt reduceri, solduri, soldi, sales! Numai si numai din aceasta cauza, femeile s-au organizat in hoarde si au purces la atac, la campanii de navalire.

Ma lipesc de un geam, incercand sa ma fac mic, sa trec neobservat in teritoriul inamic si privesc totul cu atentie. Observ ca cele mai mari sanse le au grupurile mari. Odata intrate, aplica strategia falangelor. Grupul se scindeaza si cate o pereche de “infanteriste” se indreapta catre un raft. Unghiile la atac, coatele deschise catre lateral. Insfaca ce le tenteaza.

La un moment dat, observ o luptatoare singura. Demna creatura, ma grabesc eu s-o congratulez in mintea mea. Ce curaj sa vii singura acolo unde stii ca ai de infruntat o armata intreaga! Luptatoarea ocheste o bluza. Isi compune rapid o expresie de totala nepasare. Nu vrea ca interesul ei sa trezeasca poftele celorlalte. Se stie ca atunci cand o femeie vrea ceva, oricat de marunt si de putin tentant, instinctul de turma le face si pe celelalte sa si-l doreasca. Pe asta se bazeaza toata industria modei si mitul modelelor pe care ele le urmeaza orbeste. Asadar, se furiseaza spre raftul cu pricina. Paseste incet, vrea sa para distrata, o fiinta ajunsa in jungla din pura intamplare si care in loc sa se gandeasca la vanat, se apuca sa admire nervurile unei frunze. Se asaza cu spatele si intinde o mana tremuranda, incercand sa subtilizeze discret carpa cu pricina. Alarma, alarma! Inamicele au depistat ezitarea, slabiciunea celei care vaneaza singura. Intr-o fractiune de secunda, carpa paraseste campul bataliei tinuta fiind de o mana dolofana. Luptatoarei invinse i se pleostesc urechile si machiajul. Au trecut doua minute. Magazinul arata acum dezolant, pe jos zac franturi de umerase si de etichete, nasturi abandonati si fasii din haine acolo unde s-a lasat cu lupte corp la corp. Pustiu. Difuzoarele scuipa peste toate ultimele oferte
ale zilei. Era doar un calm aparent, un armistitiu temporar, care se instalase doar in timpul incursiunilor de la cabinele de proba.

Iata-le! Amazoanele cumparaturilor se intorc. Au bratele pline de prada, privirea victorioasa. Si cam atat. Restul e jalnic la ele. Sunt transpirate, cu tencuiala topita pe fata, unele si-au rupt un toc si schioapata usor, altele o unghie si suspina incetisor. Se indreapta catre “tara vecina”, un alt magazin cu nume sonor. Si tot ma chinuie o intrebare: din moment ce vine toamna de ce isi cumpara toate haine de vara? Nu-mi spuneti ca se gandesc la anul viitor din moment ce atunci carpele de acum vor fi deja istorie. Total demodate. De ce duc o lupta fara miza reala nici macar pentru ele?

Eu insumi ma simt epuizat. Pierdut, naucit, lipsit de orice repere. Aici, mai mult ca oriunde, simt ca lumea este in deriva. Ca a sarit de pe orbita. Ca se indreapta spre o coliziune nimicitoare. Cu femei instalate pe puntea de comanda, ne asteapta extinctia. Sunt sigur ca se intreaba cu toate cat de mari or fi reducerile pe Marte.