Vorbeam in ultima postare de locurile pe unde m-as plimba in lumea asta. Spitalul de urgente Floreasca nu era pe lista si nu aveam de gand vreodata sa-l adaug, da uite ca ghinionul ma poarta prin locuri oribile care socheaza. Biletul spre Floreasca l-am "castigat" sambata dimineata in timp ce imi pregateam micul dejun. Pur si simplu un accident; dar asta nu mai conteaza... important e ca mi s-a oferit din nou ocazia sa vizitez "iadul", iar de data asta in mod obligatoriu! Stat la rand la urgente, consultatie, apoi salon. Nu are rost sa-i mai descriu pe nefericitii de acolo si suferinta lor. Ar fi prea mult. Nu am stat mai mult de o jumatate de ora aici si am fost si chemat in blocul operator. Ce era mai greu abia acum incepea. Nici nu stiu cum sa descriu incaperea si sentimentele traite. Multi mi-au zis ca e ca si la abator. Si au avut dreptate! Raceala faiantei albe, raceala instrumentelor, care numai la vederea lor le simtea-i deja pe piele, raceala doctorilor care pareau imuni la orice suferinta a ta, rutina cu care lucrau, imi dadeau fiori. Plus ca iti dai seama ca acolo e ultimul drum, ca nu te mai poate ajuta nimeni ca nu mai ai ce sa faci sau unde sa mergi, e ultima destinastie si altceva nu mai exista. E anticamera mortii!
5 comentarii:
da,ronin am zis ca mai cred in dragoste adevarata si ma refeream strict la asta da cand vine vorba de prieteni toti te parasesc la un moment dat cu multa indiferenta...l asta ma refeream...me, myself and I. Si pana si o dragoste adevarata cred ca se poate termina de multe ori din diferite motive,chiar daca persoana aia o sa ramana intotdeauna ceva special in sufletul nostru...
Cat despre postarea ta...nu zic ca e bine sa ajungem in astfel de locuri, dar uneori ne face sa realizam adevarata valoare a vietii si mai apoi sa o pretuim mai mult, fiind constienti ca nu e ceva ce meritam ci ceva ce am primit si de care trebuie sa ne bucuram, sa profitam intr-un mod intelept :)
...Florina, partea buna a lucrurilor o vezi abia dupa ce scapi :)) pana atunci sentimentele traite sunt infricosatoare! Despre dragoste... sunt prea multe de spus intr-un comentariu sau postare. Dar poate intr-o zi...
Scriu doar cu o mana acum, si in urmatoarea luna, dar asta nu ma opreste sa iti doresc Sarbatori fericite!
Nu e anticamera mortii decat pentru cei care inca mai avem atata viata in noi incat sa constientizam tot ce se petrece in jurul nostru... Iar noi suntem un pic cam ipocriti cand gandim asta, pentru ca majoritatea nu vom muri intr-un spital - vom muri acasa inconjurati de rude, poate vom muri singuri ca un biet poet uitat de lume, poate avem noroc si murim brusc, fara dureri, in somn, ca rasplata pentru o viata buna... Si de ce mai zic ca nu e anticamera mortii? Gandeste-te ca unii copii se nasc acolo. Pentru ei este un inceput. Pentru parintii lor este prima zi din restul vietii lor, cum le place americanilor sa spuna.
Dar dincolo de toate astea, ceea ce este adevarat, este ca spitalele sunt un carusel al durerii umane in toate formele ei. Este un mediu apasator, pare ca nimanui nu-i pasa de cel de langa el. Iar noi, cei care patrundem natura umana putin mai mult decat majoritatea, suferim penru fiecare dintre cei pe care-i vedem. Poate realitatea are imapctul cel mai mare asupra noastra atunci cand suntem intr-un spital. Imaginea ei este mult mai pregnanta acolo, vie intr-un mod hidos, inima inca bate dar corpul e distrus, un fel de fascinatia morbidului...
wrong!ultima destinatie e morga.asa k nu te mai plange atat si ai grija data viitoare cu obiectele care taie:-W
Trimiteți un comentariu