Am vrut sa scriu despre asta imediat dupa ce m-am intors dintr-o discoteca din orasul meu natal, dar lenea, oboseala si somnul au fost mult mai puternice in fata dorintei mele de creatie. Pe scurt, foarte pe scurt, e ca tot ceea ce am zis in postarea trecuta e foarte adevarat, sau mai bine zis real. Dupa o partida de biliard, un pahar de vorba cu doi prieteni si fosti colegi mi-am pierdut pasii printr-un .... bar, sau loc in care se distreaza lumea, unicul care a mai ramas in micutul meu orasel. Cautam fetze cunoscute, oameni pe care sa ii mai intreb ce fac, amintiri ale copilariei... Cam nostalgic nu? Si in acelasi timp trist din pacate. Parca eram in cautarea celor mai frumosi ani, parca incercam sa calatoresc in timp si sa reintru prin acea atmosfera si lume adolescentina in trecutul meu de nemuritor. Ati ghicit! Vreau sa vorbesc despre adolescenti despre tinerete despre pofta de viata. Fete fara nici un rid, pline de energie se abandonau in dans... Lumea era a lor! Numai a lor! Zambet, tinerete, optimism, incredere... si s-ar mai putea continua!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu