În sfârşit ninge şi acasă. Că ninge după o zi superbă care anunţa primavara nu mai contează, important e că avem zapadă! Stau lipit de geam savurez momentul şi mă bucur. Îmi aduc aminte de anul trecut când pe 4 sau 5 ianuarie Bucureştiul era paralizat de un strat de aproape 50 de cm de zapadă. A fost o linişte nemaiîntâlnită, parcă oraşul era părăsit. Atunci ninsoarea a continuat şi dimineaţa. Mergeam pe străzi pentru că zăpada era prea mare pe trotuare, eram şi numai în pantofi dar nu conta. Trăiam o bucurie de copil. A fost un dar că am mai putut-o simţi.