Zi de zi, pe toată lumea întreba
Nimeni nu-i răspundea şi se gândea,
Oare să mai cred in ea?

Într-o zi, într-o bună zi,
El la o cutie se opri.
Privi şi se îndrăgosti.

De o dulce mireasă
Cu totul frumoasă,
Ca o crăiasă.

Zilele treceau
Cuvintele vorbeau
Inimile vibrau.

O chema mereu
Împins parcă de un zeu...
Oare mai e ateu?

Dar totul era prea frumos
De-a dreptul miraculos
E drept... un pic cam ceţos.

Ea exista
Numai pe o pânză de catifea.
Iar el când realiza, mereu suspina.

Până într-o zi,
Când muntele se-nvoi a se piti
Iar regatul se zări.

Împins de al ei dor,
Alerga cu zor
Ca un gând uşor.

Regatul era mare
El nu mai avea răbdare
Ea... era o binecuvântare.

Zi de zi se învârti,
Din păcate n-o găsi.
Şi atunci se gândi...

Chiar de nu oi mai vedea,
Ea ramane a mea,
Şi de s-ar muta în stea!